Oleum	soluţie de acid sulfuric, ce conţine SO3 în exces. Se întrebuinţează în sinteza organică, de exemplu la sinteza coloranţilor, substanţelor explozibile, la rafinarea produselor petroliere.
Osmiu	element din grupa VIII, perioada a VI, masa atomică 190.2. Face parte din familia platinei. În natură se întîlneşte în amestec cu iridiu. Este un metal de culoare albă cu nuanţe albăstrui, cel mai greu din toate metalele cunoscute, dur, fragil. La încălzire în aer se oxidează pînă la OsO4. Mai stabil sunt compuşii, în care Os are gradul de oxidare +4, +6, +8. Pentru Osmiu sunt caracteristici compuşii complecşi. Osmiu şi aliajele lui se folosesc pentru confecţionarea detaliilor instrumentelor de măsură cu precizie.
Osmoză	difuziunea unilaterală a solventului printr-o membrană semipermiabilă.
Oţel	aliaj al fierului cu carbonul, ce conţine impurităţi de mangan, siliciu, sulf, fosfor. Oţelul carbon obişnuit conţine 0.05% C, 0.1-1%Mn, pînă la 0.4%Si, pînă la 0.08 % S, pînă la 0.18%P. Oţelul care conţine şi alte impurităţi speciale se numeşte oţel aliat. Elementele de aliere: Cr, Ni, Mn, Cu, W, Mo, V, Co, Ti, Nb, Al, Zr, Ta. Oţelurile aliate sunt folosite pentru confecţionare detaliilor maşinilor, uneltelor de tăiat etc.
Oţel inoxidabil	oţelul, care conţine mai mult de 12% de Cr. Este rezistent la coroziune. În oţel se mai adaugă Ni, Mn, Mo, W, Nb. Este folosit în industria chimică, petrolului, metalurgică, constructoare de maşini etc.
Oxid	compus, în care toţi atomii de oxigen sunt legaţi direct cu atomii elementului electropozitiv. Dacă elementul formează câţiva oxizi, atunci gradul de oxidare al elementului se notează prin cifre romane, luate în paranteze. De ex: Cu2O -oxid de Cu(I), CuO - oxid de Cu (II).
Oxidare	cedarea electronilor de către substanţele ce se oxidează (reducători). Electronii cedaţi de atomii sau moleculele substanţei, ce se oxidează sunt adiţionaţi de către atomii sau moleculele altor substanţe, numite oxidant. Astfel are loc oxidarea unei substanţe (reducătorului) şi reducerea altuia   (oxidantului). Oxidarea este însoţită de mărirea valenţei pozitive. Procesele de oxidare au loc pretutindeni: arderea, ruginirea metalelor, descompunerea substanţelor organice.