Halogeni	elemente chimice din subgrupa principală a grupei VII. Chimic active. Interacţionează cu toate sustanţele chimice. Sunt oxidanţi puternici. Cu creşterea numărului de ordine activitatea scade, iar activitatea chimică a halogeni - ioni creşte.
Hidratare	procesul de adiţionare a moleculelor de apă la molecule şi ioni. Hidratarea este un caz particular al solvatării - adiţionării la moleculele sau ionii substanţelor solvenţilor organici. Spre deosebire de hidroliză nu este însoţită de formarea ionilor de hidrogen sau hidroxil. În soluţii apoase duce la formarea de compuşi stabili şi instabili ai apei cu substanţa dizolvată (hidraţilor), în solvenţi organici formează solvenţi analogi cu hidraţii. Hidratarea condiţionează stabilitatea ionilor în soluţii şi împedică asocierea lor.
Hidraţi	substanţe lichide sau solide, care se formează la hidratarea substanţelor simple, a sărurilor, acizilor, bazelor şi a compuşilor organici. De exemplu: CuSO4. 5H2O , Ba(OH)2 . 8H2O reprezintă substanţe cristaline (cristalohidraţi). În aceşti compuşi la o moleculă pot reveni pînă la 12 molecule de H2O. Există săruri, care se pot cristaliza cu diferite molecule de apă, de exemplu, MgCl2 formează cristalohidraţi cu 2, 4, 6, 8, 12 molecule de H2O. Cristalohidraţii se comportă ca substanţe chimice de sine stătătoare. Apa din componenţa lor se numeşte apă de cristalizare. Xidraţi lichizi formează de ex, hidrazina N2H4 .H2O.
Hidrogen	primul element al sistemului periodic. Masa atomică 1.00797. Cel mai răspîndit element în cosmos. Are 3 izotopi: protiu 1H, deuteriu 2H, tritiu 3H. Are un sindur electron, molecula biatomică, în compuşi H+1, H-1 , reducător puternic. În condiţii obişnuite este puţin activ, interacţionănd cu nemetalele cele mai active (F2, Cl2), la încălzire reacţionează cu multe elemente, în prezenţa catalizatorului - cu azotul. Importanţă practică o au compuşii cu CO, amoniacul, acizii etc.
Hidroliza	interacţiunea substanţelor cu apa cu formarea celor mai diferiţi compuşi. Hidrolizei se supun diferitor clase de compuşi: săruri, proteine, grăsimi. Cel mai bine este studiată hidroliza sărurilor. Exsistă 3 tipuri de săruri, care se supun hidrolizei: 1.sărurile, formate din acid slab şi bază tare. Soluţia are o reacţie bazică, 2. sărurile, formate din acid tare şi bază slabă. Soluţia are o reacţie acidă. 3. sărurile, formate din acid slab şi bază slabă. Reacţia mediului soluţiei depinde de tăria bazei sau a acidului. Aceste cazuri se mai numesc reacţii de protoliză. În unele cazuri hidroliza decurge pînă la capăt. De exemplu: Al2S3 + 6H2O = 2Al(OH)3 + 3H2S.  Hidroliza are o importanţă practică. Prin hidroliza grăsimilor se obţine săpunul.