Glosar

Echivalent electrochimic	cantitatea de substanţă, care se elimină (după legea I a lui Faraday) la trecerea prin electrolit a unei unităţi de electricitate. MME = M/F, unde M - masa molară a echivalentului, F - constanta lui Faraday, egală cu 96500.
Echivalent al elementului	cantitatea de substanţă al elementului, care se combină cu un mol de hidrogen sau substituie din compuşi aceiaşi cantitate de hidrogen. În compuşii HCl, H₂S, NH₃ echivalentul clorului, sulfului, azotului sunt respectivi egali cu 1, 1/2, 1/3.
Echilibru chimic	starea dinamică, care se stabileşte între 2 reacţii chimice ireversibile la T = const, care decurg simultan în sensuri opuse cu viteze diferite.
Echilibru dinamic	starea echilibrului real într-un sistem chimic, în care are loc atît reacţia directă, în care A, B sunt reajenţi, iar C, D sunt produse ale reacţiei, cît şi reacţia inversă, în care A, B sunt produse ale reacţie, iar C, D reajenţi.
Ecuaţii chimice	reprezentarea reacţiilor chimice cu ajutorul formulelor chimice şi a coeficienţilor numerici în corespundere cu legea constantei compoziţiei substanţei. Ecuaţia chimică permite efectuarea calculelor necesare în conformitate cu legea constantei compoziţiei.
Electrod de hidrogen	o placă sau un fir de platină, saturată cu hidrogen (la presiune atmosferică) şi cufundată într-o soluţie, care conţine ioni de hidrogen. Potenţialul platinei depinde de concentraţia ionilor de H⁺ în soluţie. La supafaţa platinei are loc reacţia reversibilă: 2H⁺ +2e =H₂. Se foloseşte pentru măsurarea concentraţiei (activităţii) ionilor de hidrogen.
Electroconductibilitate	capacitatea substanţelor de a conduce curentul erlectric sub acţiunea cîmpului electric extern. Electroconductibilitatea este numită electronică, dacă purtătorii ei sunt electroni, de exemplu, în metale şi majoritatea semiconductorilor. Dacă purtătorii de curent sunt ionii (în soluţiile electroliţilor, cristalele ionice, atunci se numeşte conductibilitate ionică). Pe această proprietate se bazează electroliza.
Electroliţi (soluţii)	soluţii ale acizilor, bazelor, sărurilor, în care are loc disocierea moleculelor în ioni, substanţe, care în soluţii sau topituri conduc curentul electric. Disociază la dizolvare numai substanţele cu legătură ionică sau covalentă polară. Dizolvarea se produce numai în solvenţi polari.
Electroliţi tari	electroliţii, care în soluţii disociază complet (Exemplu: sărurile cu reţea cristalină ionică NaCl, NaNO₃, etc.)
Electroliză	descompunerea unui electrolit (în soluţie sau în topitură) în urma trecerii curentului electric, însoţită de cedarea sau adiţionarea electronilor de către ionii sau moleculele substanţelor dizolvate. În acest caz la catod în urma adiţionării electronilor la ioni sau molecule se formează produse de reducere, iar la anod în urma cedării electronilor - produse de oxidare. În industria chimică electroliza este folosită pentru obţinerea metalelor şi a diferitor substanţe (baze, hidogen, clor, oxigen, unele substanţe organice). Electroliza este folosită drept metodă de analiză cantitativă (electroanaliză), cît şi în galvanotechică pentru acoperirea diferitor suprafeţe, pentru încărcarea acumulatoarelor, etc.
Electron	particulă elementară stabilă cu sarcină electrică negativă, luată drept unitate de încărcătură negativă şi masa egală cu 9.11^.10^-31. Parte componentă a atomilor substanţei. Electronii, care se rotesc în jurul nucleelor atomilor formează învelişurile electronice, care determină proprietăţile chimice, optice, electrice ale atomilor şi moleculelor.
Electronegativitate	noţiune, care exprimă prin cifre forţa de atracţie a electronilor în cazul legăturii covalente polare. Capacitatea atomilor elementului dat de a atrage spre sine densitatea electronică, depinde de mai mulţi factori (de exemplu, de energia de ionizare, afinitatea faţă de electron, etc.) În molecula de HCl atomul de Cl este mai electronegativ decît atomul de hidrogen. Electronegativitatea se exprimă prin semisuma potenţialului de ionizare şi a afinităţii pentru electron: EN =(E +I)/2 De obicei se foloseşte scara relativă a electronegativităţii, în care electronegativitatea Li este luată ca unitate.
Elemente chimice	totalitatea de atomi cu aceiasi sarcină a nucleului. Legătura reciprocă, legităţile în proprietăţi sunt reflectate în Sistemul periodic.
Element galvanic	(pilă electrică) - instalaţia, care se foloseşte pentru transformarea directă a energiei reacţiilor chimice în energie electrică.
Energia de activare	diferenţa dintre energia medie a moleculelor de pînă la reacţie şi energia necesară pentru iniţierea reacţiei. Se determină din ecuaţia lui Arrhenius.
Energia standard de formare Gibbs	schimbarea energiei Gibbs a reacţiei de formare a unei mol de substanţă, care se găseşte în condiţii standard din substanţe simple, fiecare din ele se află în condiţii standard. Se calculează ca diferenţa DG = SDG⁰ sub.fin. - SDG⁰sub.iniţ.
Energia internă	rezerva de energie a sistemului, care include energia de mişcare oscilatorie a moleculelor şi a atomilor, energia cinetică a electronilor, energia nucleară, etc. Energia internă nu include energia cinetică a sistemului în ansamblu, energia potenţială în cîmpul de gravitaţie. Valoarea absolută nu poate fi determinată, dar este posibilă stabilirea valorii variaţiei energiei interne.
Entalpie	Entalpia este o funcţie termodinamică, care caracterizează energia unui sistem (corp, substanţă). Dacă această cantitate de energie se raportă la un mol de substanţă ea se numeşte entalpie molară. Pentru condiţiile standard (T=298 K, p=101.3 kPa) ea se numeşte entalpie standard şi se notează prin DH⁰ 298. Pentru anumite procese chimice (procese elementare de formare sau ardere a substanţelor), care au loc la condiţii standard, entalpia standard este o mărime constantă şi poate fi găsită în îndrumare
Entropie	Entropia este o funcţie termodinamică şi caracterizează sistemul integral. Entropia unui sistem nu depinde de calea pe care a parcurs-o acest sistem, ci numai de starea termodinamică a fiecărui component a acestui sistem. De exemplu, dacă o anumită cantitate de apă lichidă, care se caracterizează cu o anumită entropie (grad de libertate) dorim s-o tranformăm în vapori, atunci entropia vaporilor de apă obţinuţi va fi una şi aceiaşi, indiferent de calea, pe care au parcurs-o moleculelele de apă. Entropia poate fi folosită şi pentru caracterizarea unui proces chimic. În acest caz se utilizează legea lui Hess.
Exponentul ionilor de hidrogen (pH)	valoarea, care caracterizează concentraţia (activitatea) ionilor de hidrogen în soluţii, numeric egală cu logaritmul zecimal negativ al concentraţiei ionilor de hidrogen, exprimată în moli pe litru: pH= - lg[H⁺]. Soluţiile apoase pot avea valoarea pH în limitele 0 - 14. Se măsoară cu agutorul indicatorilor acido-bazici şi a metodelor potenţionometrice.
Eutetic	aliaj din substanţe solide, ce se cristalizează din topitură la temperatura (punctul eutetic) mai joasă decăt temperatura de topire a componenţilor. În techică se folosesc pe larg aliagele de turnătorie, de lipit etc.